joi, 7 octombrie 2010

Alergia

Alergia (greacă: αλλεργία, reacție diferită) este o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali. Specialitatea medicală care se ocupă cu studiul bolilor în care sunt implicate procese alergice se numește Alergologie și Imunologie Clinică.

Cauze

Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).
Alergenele sunt conținute și vehiculate de diverși factori din mediul extern:

factori fizici: căldura, frigul (crioalergene)
factori chimici: substanțe chimice, substanțe folosite în industria alimentară, medicamente, produse cosmetice, veninuri de animale și insecte, latex etc.
factori biologici: bacterii, virusuri, paraziți, toxine microbiene, insecte, polen, fructe (căpșuni, zmeură, kiwi, ananas, etc.) praf, fulgi, păr și scuame de animale, seruri heterologe, vaccinuri etc.

Simptomatologie
Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparatul respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacții sistemice apar și atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături sau înțepături de animale etc.).

Simptome locale

Cutanate: prurit, erupții cutanate și eritem de diverse tipuri, angioedem.
Oculare: prurit, tumefacție și eritem al pleoapelor, înroșirea conjunctivei și lăcrimare.
Oto-rino-laringologice: strănut, obstrucție nazală, rinoree apoasă, răgușeală, tuse; senzație de urechi înfundate, otalgie și diminuarea auzului (prin drenaj insuficient al tubei lui Eustachio).
Pulmonare: jenă respiratorie, tuse, wheezing, dispnee.
Digestive: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale.

Simptome sistemice

Alterarea stării generale: cefalee, febră, vertij, stare de rău.
Simptome cardio-vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, stop cardio-respirator.

Afla aici cum poti trata aceasta afectiune intr-un mod natural

Alergie (Hipersensibilitate)

Reacţie modificată a organismului la contactul repetat cu o substanţă antigenică. Reacţiile alergice sunt de tip anafilactic şi se manifestă fie sub formă generalizată a întregului organism (şocul anafilactic) fie ca reacţii localizate (urticarie, eczeme, astmă, etc). De obiceai această reacţie este normală sau normergică, corespunzând unei reacţii imune obişnuite, care tinde să neutralizeze sau să elimine mai rapid antigenul respectiv.

În unele cazuri însă se produce o reacţie exagerată sau hiperergică, datorită faptului că prin combinarea anticorpilor cu antigeni, rezultă substanţe toxice, în genul histaminei, care produc fenomene patologice, uneori foarte grave (şocul anafilactic, caracterizat prin frisoane, astmă, diaree, edem, putând duce la moarte). O formă mai atenuată este boala serului, care urmează injectării unui ser de la altă specie şi se traduce prin febră, edem şi urticarie.

Sensibilitatea organismului la diferite substanţe alimentare, medicamentoase, industriale sau biologice se numeşte ideosincrazie şi produce fenomene mai mult sau mai puţin grave, mergând de la edem, urticarie, eczemă, astmă, până la şoc.

Stările hiperergice se previn prin evitarea contactului cu substanţa respectivă şi administrarea de medicamente care diminuează reacţia alergică (antialergice, desensibilizante).

În unele cazuri de boli cronice grave (infecţii cronice, tuberculoză, cancer), reacţia organismului la antigeni este mult diminuată sau chiar dispărută (anergică).

Leacuri populare.

-Arpagic (Allium ceppa) 40 căpăţâni de arpagic se opăresc, apoi se scurge apa şi se acopere cu 0,5l ulei de măsline. Se freacă până se obţine o pastă sau un piureu. Se va lua câte 1 lingură dimineaţa şi una seara.

-Ţelina (Apium graveolens) 1-2 linguriţe de suc proaspăt de ţelină de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale.

2 linguri de rădăcină mărunţită se pun peste ele 250 ml apă clocotită, apoi se fierb timp de 10 minute. Se lasă apoi acoperit timp de 2 ore după care se va bea în 3 reprize cu cca 30 minute, înaintea meselor principale.

-Vasc (Vascum album) –în special de măr- 3-4 linguriţe de plantă mărunţită se pun într-o cană cu apă rece şi se lasă la macerat timp de 8 ore. Se pot consuma câte 2-3 căni pe zi.

-Se pun pe o bucăţică de zahăr cubic 5 picături de ulei de mărar sau de fenicul. Se ia câte o bucăţică de zahăr de 3 ori pe zi cu 30 minute înainte de masă. Apoi se ia clorură de calciu câte 2 linguri la un pahar de apă fiartă şi răcită.

-Se pun la uscat pieliţele albe de la ouă fierte tare. După ce aceste pieliţe se uscă bine se pisează într-un vas de sticlă până se obţine o pudră. Copiilor de 1-3 ani li se administrează câte un vârf de linguriţă din această pudră, celor de 3-7 ani câte ¼ linguriţă, iar celor de 7-14 ani câte ½ linguriţă de pudră pe zi.

Înainte de administrare se pot adăuga câteva picături de suc de lămâie. Pudra se poate păstra în borcane închise ermetic.

Ai - Allium rotundum, Allium victorialis - Fam. Liliaceae

Denumiri populare: ai de munte, ai de pădure, leurdă, usturoi sălbatec,

În tradiţia populară: se folosea în medicina populară ca şi usturoiul cultivat. Fibrele bulbului se aplicau pe răni pentru a opri hemoragia. Se folosea ca diuretic, antiscorbutic şi afrodiziac.

Vezi tratamentele la usturoi cu care se aseamănă la efecte foarte bine.

Reduce durerile menstruale. Se poate consuma crudă în salate sau tinctură din plantă proaspătă.

Agris - Ribes grossularia - Fam Saxifragaceae

Denumiri populare: coacăz

În tradiţia populară: se folosesc în alimentaţie, preparându-se cu ele sosuri şi supe.

Compoziţia chimică a fructelor de agriş: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloză, calciu, fier, fosfor, pectine, potasiu, sodiu, substanţe grase, zaharuri. Vitaminele A, B1, B2, C, P, săruri minerale.

Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, artritism, astenii, atonie digestivă, constipaţie, convalescenţă, gută, hidropizie, hipertensiune, litiaze, inflamarea căilor urinare, obezitate, remineralizare, reumatism.

Administrare: în toate cazurile se pot consuma fructe proaspete câte 100- 500 g la fiecare masă. Acei care doresc să slăbească sau care doresc să-şi dezintoxice organismul, vor putea face o cură de fructe, caz în care se va consuma într-o zi doar fructe din acestea fără nimic altceva. Este util apoi să se continue cu câte 100- 500 g la masă împreună cu alte alimente şi o dată pe săptămână să se consume doar aceste fructe în acea zi. Cei care au gută le ajută foarte mult această cură. Este un mijloc rapid de redresare a organismului.

Se pot de asemenea folosi sub formă de suc (vezi cartea cu sucurile de legume şi fructe) Este unul din fructele cu care se poate face cel mai rapid dezintoxicarea în primăvară.

În afecţiunile hepatice în afară de consumul fructelor se mai poate adăuga o serie de ceaiuri din: armurariu, anghinare, rostopască- din acestea se vor consuma câte 2 ceaiuri pe zi, unul dimineaţa şi unul seara.