Este o boală caracterizată prin tulburarea motilităţii esofagiene şi neputinţa sfincterului esofagian inferior de a se relaxa în momentul deglutiţiei. Bolnavul prezintă disfagie cu stagnarea alimentelor şi regurgitare, iar pe plan morfologic esofagul se dilată, devine sinuos (megadolicoesofag) şi porţiunea sa terminală, cardia, rămâne strâmtată spastic şi fibros.
Tratamentul este de două feluri:
- Dilataţia bruscă a cardiei cu dilatator mecanic. Metoda este nesângerândă, se pot obţine vindecări definitive; fiind o metodă oarbă s-au semnalat rupturi de esofag. Este indicată în formele mai puţin avansate şi este contraindicată la copii şi în cazurile evoluate cu esofag foarte dilatat, sinuos şi cu o cardie în contracţie puternică.
- Intervenţie chirurgicală.
La bolnavii la care cele de mai sus nu se pot face sau sunt refuzate putem obţine o existenţă tolerabilă prin măsuri medicale generale. Astfel în cazurile incipiente se recomandă bolnavilor un regim alimentar mixt, din care să lipsească prăjeala, condimentele, hidrocarbonatele concentrate (gem, dulceaţă, etc) sau alimentele cu resturi celulozice grosolane. Se vor evita medicamentele iritante (salicilaţi, butazolidină, etc). Bolnavii vor fi instruiţi să mănânce fără să se grăbească, să mestece bine, să nu vorbească în timpul mâncării, să se alimenteze seara devreme, să uzeze de anumite manevre ce favorizează trecerea prin esofag a alimentelor (hiperextenia capului şi toracelui, etc). În caz de presiune prea mare în esofag este bine ca bolnavul să execute înghiţituri succesive şi rapide de lichid. Contra fermentaţiei şi esofagitei se va aplica tratamentul indicat la aceste afecţiuni. Se poate lua însă coada calului care este un neutralizant foarte eficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu