sâmbătă, 9 octombrie 2010

Arin negru - Alnus glutinoasa - Fam. Betulaceae


În tradiţia populară: lemn uşor moale, puţin durabil preţuit pentru furnire şi construcţii sub apă. Scoarţa se folosea peste tot pentru colorare în negru.
Frunzele crude se puneau pe tăieturi, cu cele pălite în foc se oblojeau rănile, iar pisate şi amestecate cu sare se puneau pe păducei. În ţinutul Sucevei trei bolnavi de guşă rodeau împrejur coaja de pe trei arini, în ziua de vinerea seacă.
            Scoarţa de arin negru se punea pisată cu făină pe bube rele. Se mai făceau băi contra transpiraţiei picioarelor şi a reumatismului.
În unele părţi se puneau în pat ca să doarmă bolnavul de reumatism pe ele, se schimbau mereu, timp de câteva săptămâni. Se mai întrebuinţa coaja contra durerilor de măsele. Ceaiul din muguri se lua contra durerilor de stomac, iar decoctul ameţilor contra diareei.
Se foloseşte extrem de rar şi doar în sate tot pentru afecţiunile folosite tradiţional
Acţiune farmaceutică: se folosesc scoarţa, mugurii, frunzele. Sunt un tonic amar, antiseptice, dezinfectante, sudorific, astringent, antidiareic, cicatrizant, hemostatic, etc.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastrice cu hemoragii chiar, afecţiuni dermatologice, diaree, dureri stomacale, enterite, febră, hemoragii uşoare, leucoree, oprirea secreţiei de lapte, reumatism, transpiraţii abundente, stomatite, ulceraţii.
Preparare:
­- 1 linguriţă de frunze mărunţite, coajă sau muguri zdrobiţi se pun la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2­-3 căni pe zi. Extern se va dubla cantitatea de plantă.
­Tinctură din muguri. Se vor lua câte 10 picături ­ o linguriţă de 3 ori pe zi. Există gata preparată în orice magazin de produse naturiste şi este foarte eficientă. Este preparată de către Plantextract- Cluj-Napoca.
În cazul în care optaţi pentru acest preparat este foarte simplu, pentru că această firmă vă oferă şi detaliile de administrare, pe care va trebui să le respectaţi.

Arin alb - Alnus incana - Fam. Betulaceae


În tradiţia populară: lemn uşor şi moale cu aceleaşi întrebuinţări ca şi cel negru. Se folosea la prelucrarea pieilor de opinci. Coaja arinului alb sau negru se folosea la vopsit în negru, lână şi pănură, fire pentru alte ţesături.
Frunzele se puneau la răni şi tăieturi, în contra opărelilor şi transpiraţiei picioarelor.
Compoziţie chimică: conţine mai ales în coajă tanin şi coloranţi.
Folosire: se foloseşte foarte rar doar în diaree când se ia o lingură de coajă care se fierbe la 250 ml apă timp de 15 minute, după care se strecoară. Se mai poate de asemenea folosi extern tot un decoct mai concentrat.
Se utilizează la: amigdalită, arsuri, boli de piele, diaree, eczeme zemuinde, erizipel, gingivite, răni, stomatite, tăieturi, transpiraţie excesivă, ulcere cronice de piele.
Preparare: 1 linguriţă de frunze sau coajă se pun la 250 ml apă. Se fierb timp de 5 minute, apoi se strecoară. La tratamentele interne se pot lua 2 ceaiuri pe zi. Pentru extern se va folosi cantitate dublă de plantă.
Se poate folosi la diferite hemoragii punând praf de plantă măcinată fin cu râşniţa de cafea. Se pune pe rană direct.

Carti de colorat pentru copii

Carti de colorat pentru copii
planse colorat, foi colorat, desene educative copii, invatare alfabet, litere, cifre, matematica