Anghinare - Cynara scolymus - Fam. Compositae

            În tradiţia populară: planta se cultivă prin grădinile ţărăneşti din unele zone, ca plantă ornamentală.

            Se foloseşte în afecţiuni hepatice, bolile intestinului gros, şi colite. Ceaiul din frunze se lua în bolile de ficat şi splină, cu efecte foarte bune.

            Compoziţie chimică: este o legumă nutritivă, bogată în hidrocarbonaţi. Frunzele conţin cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone: cinarozidă, scolinozidă, inulină şi alţi derivaţi ai acizilor cafeic şi chinic, precum şi un principiu amar, acid clorogenic, acizi aminaţi, săruri de potasiu şi magneziu, substanţe minerale, etc. Hidraţi de carbon fructosigeni şi insulină ceea ce face să fie utilă la tratarea diabetului.

            Acţiune farmaceutică: în industria farmaceutică se  prepară din plantă un extract apos deproteinizat, cu acţiune colagogă şi coleretică, indicat în insuficienţele hepatice şi boli alergice pe fond hepatic. Antiseptic, cicatrizant, decongestiv. Frunzele măresc secreţia biliară şi diureza şi scad conţinutul sângelui în colesterol (stimulând metabolismul colesterolului în ficat), antidiabetică. Tonic al celulei hepatice, purifică sângele.

Nu se foloseşte de femeile care alăptează pentru că diminuează cantitatea de lapte.

            Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile inimii, angiocolite, anorexie, angină pectorală, ateroscleroză, artrită, boli de ficat, boli de rinichi, boli ale tubului digestiv, celulită, ciroze, colecistită, congestie hepatică, constipaţie, diabet (scade nivelul zahărului din sânge), dischinezii biliare, dureri de cap, eczeme, enterocolită, fermentaţii intestinale, gută, hemoroizi, hepatică cronică şi acută, hiper-colesterolemie, hipertensiune arterială, intoxicaţii, insuficienţă hepatică, icter, laringită acută, migrene digestive, nefrite cronice, obezitate, plăgi, prurit, regenerare celulară,  răguşeală, retenţia apei, reumatism, surmenaj, toxiinfecţii alimentare, urticarii, varice, vărsături, vertij (ameţeli) zgomote în urechi.

Preparare:

-Este una dintre plantele care acţionează foarte puternic, de aceia se face doar un ceai dintr-o linguriţă de plantă la 500 ml apă clocotită. În cazul în care se supra dozează, poate da senzaţii de intoxicare cu vărsături şi colici hepatice, pentru că ficatul nu se poate debarasa aşa de repede de toxinele acumulate. Este bine ca acest ceai să se bea cu linguriţa şi să nu se bea cantitatea de plantă indicată.

- 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se bea înaintea meselor principale. Există mai multe modalităţi dar cea mai eficientă în tratament pare aceia care indică ca la fiecare 2 săptămâni să se mai adauge o linguriţă la acest ceai şi să se facă aşa 3 luni, apoi o pauză de 10 zile după care se va repeta. După fiecare cană de ceai se va culca timp de 30 minute pe partea dreaptă.

-Praf de anghinare: se va măcina cu râşniţa de cafea şi se pune apoi sub limbă o cantitate de un vârf de cuţit. Se va ţine timp de 10 minute după care se înghite cu puţină apă.

Tinctură de anghinare: Se va pune 50 g de plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70˚, se ţine timp de 15 zile agitând des recipientul care trebuie să fie închis etanş pentru a nu se evapora alcoolul. Se va strecura apoi şi se va lua între 5 picături până la 15 picături de 3 ori pe zi, în diluţie cu un ceai sau apă. Se ia înainte de mesele principale.

            Este bine ca întotdeauna când se consumă aceste ceaiuri să se stea culcat pe partea dreaptă timp de 30 minute, după consumul lor.

Contraindicaţii: afecţiuni acute renale şi hepato-biliare.

Albastrele - Centaurea cyanus - Fam. Compositae

Denumiri populare: buruiană-mnerie, clopoţel,  corcobeţică, corobăţica-albastră, dioc, droc, floare de grâu, floare- mnerie, floarea-paiului, floare-vânătă, ghioc, iarba-frigurilor, măturică, potroacă, slăvoc, tătăişă, vânătă, vineţea, vineţele.

În tradiţia populară: la tăieturi se puneau flori crude, fiind un leac la îndemână, în timpul secerişului.

Cu decoctul din flori se făceau spălături pentru dureri de ochi. Se credea în unele zone, că fiertura de albăstrele vindecă totdeauna ochii albaştri.

Se plămădea în vin sau bere pentru cei care nu puteau urina, iar pisată se lua ca purgativ.

Ceaiul se folosea pentru răceli şi boli de piept.

 La Măguri, se făceau cu ea abureli contra frigurilor.

Se mai folosea contra bolilor de piele fiertura din rădăcini, iar ceaiul din flori contra bolilor de rinichi.

Compoziţie chimică: conţine mici cantităţi de alcaloizi, hidrocarburi şi substanţe terpenoide. Florile conţin tanin, glucozid: centaurina, pigment antocianic: cianina, cicorina, antocianide, mucilagii, săruri de potasiu şi magneziu, substanţe amare.

Acţiune farmaceutică: astringent, antidiareic, creşte diureza, diuretic uşor, antiseptic ocular, calmant

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale şi ale vezicii urinare, afecţiuni oculare, anorexie, atonie musculară, boli de piept, bronşite, boli intestinale (reface flora intestinală), calmant în iritaţii oculare, conjunctivite, creşte diureza, constipaţie, colici intestinale şi stomacale la sugari, cearcăne, diaree, dispepsie, disurie, eczeme zemuinde, eczeme pruriginoase, furunculoza pleoapelor, galactagog (creşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează), lipsa poftei de mâncare, hemoroizi, infecţii intestinale, indigestii, iritaţii oculare, înroşirea pleoapelor, ihtioză, pleoape căzute, psoriazis, rinichi, răceli, reumatism, tăieturi, uscăciunea tegumentelor, ulceraţii supurate.

Preparare: o linguriţă de flori se va pune la 200 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se bea călduţ înainte de mesele principale

-Florile proaspete se pot folosi zdrobite pe o bucată de lemn, apoi se vor aplica sub formă de cataplasme în cazurile în care se folosesc extern. Intern se va lua din această pastă câte o linguriţă de 3 ori pe zi în afecţiunile de mai sus.

-Extern se poate pune tot din ceaiul de mai sus cataplasme sau comprese.

            Tot din flori proaspete sau uscate se poate face tinctură. Pentru aceasta se vor pune 50 g de flori mărunţite la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se vor ţine într-un recipient închis timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. După 15 zile se strecoară şi se va pune în recipiente mai mici la rece.

Se va face o cură cu această tinctură, la 1 litru de apă, se vor pune doar 10 ml de tinctură. Se agită apoi se va folosi extern, la răni sau intern se va bea în loc de apă de băut.

Se mai poate lua intern câte o linguriţă diluată în apă de 3 ori pe zi.

-Praf: se va face praf din plantă uscată care se va măcina cu râşniţa de cafea. Se va lua un vârf de cuţit, până la o linguriţă de praf o dată şi se va lua de 3 ori. Se ţine sub limbă timp de 10 minute după care se înghite cu puţină apă.

Reţete combinate:

Boli de piept: se poate face ceai de albăstrele împreună cu: pătlagină, nalbă, lichen de islanda, brad. Una din ele sau mai multe pentru că vor avea un efect mai puternic.

Boli intestinale: pe lângă ceaiul de albăstrele se recomandă consumarea şi a iaurtului, iar în cazul diareei se va face un ceai de albăstrele cu frunze de afin.

Conjunctivite muco-purulente: se face o combinaţie de coada şoricelului cu albăstrele, gălbenele, isop, lichen. 2 linguriţe din amestec se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau se aplică comprese pe ochi.

Constipaţie: se pot combina albăstrelele cu aloe caz în care dă rezultate absolut uimitoare. Se vor face pentru aceasta 2 ceaiuri, unul dimineaţa şi unul seara. Se poate lua şi tinctură cu aloe. 

Eczeme zemuinde: praf de albăstrele în combinaţie cu praf de aloe 1\1 aplicat local. La aceste afecţiuni cel mai bun rezultat se obţine dacă se va spăla local cu soluţie din 10 ml tinctură de arnică la 1 litru de apă.

Eczeme pruriginoase: se va amesteca cu ceai şi suc de lămâie la o cană de ceai de albăstrele.

Galactagog: ceai de albăstrele împreună cu fenicul (măcinat) 1\1, 2 linguriţe din amestec la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Ihtioză: se amestecă ceai de albăstrele cu făină de in 1\1 şi se aplică local timp de 8-12 ore, după care se va spăla şi se unge local cu ulei de măsline. La fel se va proceda în psoriazis şi la uscăciunea tegumentelor. Este un tratament de durată, dar uşor şi dă bune rezultate. Se pot adăuga şi comprese cu zer.