Descriere- o plantă foarte frumoasă, bianuală, putând să ajungă la o înălţime de 1-2 m. Groasă cilindrică, dreaptă şi ramificată, tija goală pe dinăuntru, e acoperită cu un fel de praf galben-albăstrui. Frunzele sunt alterne, foliolele sunt ovale, lanceolate, ascuţite şi dinţate. Florile galben-verzui formează numeroase inflorescenţe terminale.
Cultivarea şi recoltarea- se seamănă în luna iunie, în pepiniere, fructele coapte, apoi plantele se sădesc la începutul toamnei la o distanţă de 80cm. Tijele şi peţiolele destinate dulceţurilor sunt tăiate din primul an, din mai până în septembrie (în jur de 5-6 culesuri). Planta nu înfloreşte decât în al doilea sau al treilea an. Inflorescenţele sunt tăiate în august, fructele se desprind uşor după uscare la soare. Rădăcinile sunt smulse în primul an înainte de căderea frunzelor, spălate, tăiate în patru şi uscate într-un loc bine aerisit.
Părţile folosite- frunzele, rădăcinile şi seminţele.
Denumiri populare: aglis, aglice, balaban, barba caprei, cârtiţe, coada mielului, feregea albă, floarea soarelui de câmp, iarbă neagră, iglice, mărcuţe, smeoaie, teişor, turiţă albă. O plantă deosebită care se găseşte foarte rar în flora spontană, dar care se cultivă foarte mult pentru efectele care le are în diferite afecţiuni. Este foarte utilă în multe afecţiuni, dar se poate consuma chiar şi de cei care nu au nici o afecţiune pentru efectele deosebite pe care le are asupra organismului. Chinezii o numesc Dong-Quoi şi o recomandă şi ei la foarte multe afecţiuni.
În tradiţia populară: planta se cultivă fiind întrebuinţată în farmacie, în industria băuturilor alcoolice, la prepararea aperitivelor şi lichiorurilor.
Se lua pentru “întărirea inimii” ca expectorant şi pentru calmarea durerilor de stomac.
Cu decoctul amestecat cu oţet se făceau frecţii şi băi contra durerilor de spate şi reumatism. Rizomul sau fructele plămădite în rachiu se drojdie se luau contra vătămăturii şi ca tonic gastric.
Cataplasme din frunze unse cu frunze de rută şi miere, se puneau pe muşcături de şarpe şi câine, după ce se storcea sângele din rană.
Compoziţie chimică: rizomul şi rădăcinile au miros aromat şi gust dulceag-amărui, conţin ulei volatil 1% bogat în hidrocarburi ciclice aromatice, cumarine şi furanocumarine, angalicină, acid angelic şi valerianic, acid malic, angelină, amidon, lactone, oxid de fier, substanţe amare, răşini, tanin, zaharoză, pectine.
Acţiune farmaceutică: tonic gastric şi carminativ. Stimulează pofta de mâncare, ajutând digestia. Are excelentă acţiune sedativă şi digestivă. Această plantă poate să potenţeze activitatea hormonilor feminini şi masculini şi de asemenea să regleze toate glandele din organism.
Nu se recomandă femeilor care au ciclul menstrual prea abundent în perioada ciclului, deoarece ajută tocmai la venirea menstruaţiei (se face decoct din seminţe 3 căni pe zi).
Este un excitant al poftei de mâncare şi în special în anorexia de natură psihică.
Forme de preparare:
-2-5 g de plantă- rădăcină, plantă sau seminţe măcinate se lasă de seara până dimineaţa în 250 ml apă. Dimineaţa se filtrează şi se pot bea 3 astfel de ceaiuri fără să se încălzească. Este cea mai eficientă formă de tratament cu această plantă.
Decoct: (pentru uz extern ) 10-15 g de plantă mărunţită (rădăcină) se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte în toate afecţiunile unde se cere un tratament extern sau intern.
Frunzele 1 linguriţă mărunţită la 250 ml apă se fierbe timp de 1-2 minute, apoi se acopere timp de 10 minute şi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Comprese, cataplasme care se vor schimba în funcţie de toleranţă. În cazul durerilor sau pentru a acţiona mai rapid se vor aplica calde din plante fierte care se vor pune între 2 bucăţi de pânză.
Pulbere de plantă uscată: 2-4 g pe zi în toate afecţiunile interne. Se va ţine sub limbă o perioadă de câteva minute şi apoi se înghite cu puţină apă. Este tratamentul cel mai bun şi rapid pentru dereglările glandulare. Datorită faptului că se ia sub limbă pătrunde foarte repede în circuitul hormonal, contribuind la reglarea hormonală. Se ia întotdeauna înainte de mese cu 15 minute.
Decoct din 2 linguriţe de rădăcini mărunţite la 250 ml apă. Se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Vin: la un litru de vin (preferabil roşu) de struguri ne stropiţi direct de la producător, se vor pune 50 g de rădăcină sau seminţe măcinate. Se mai poate adăuga şi 1 g de scorţişoară, 1g de nucşoară. Se lasă la temperatura camerei o perioadă de 8 zile, agitându-se des. După 8 zile se va strecura şi ceea ce s-a obţinut se complectează cu vin până la un litru. Se ţine la rece bine închis. Se poate lua câte 100 ml pe zi împărţit în trei reprize. Nu este indicat ca acest vin să se consume în cantităţi prea mari, deoarece poate produce perturbări în organism.
Este bine ca acest vin să se ia cu 15 minute înainte de mesele principale.
Tinctură: o parte plantă bine mărunţită (preferabil măcinată cu râşniţa de cafea foarte fin) şi 5 părţi alcool alimentar de 70˚, se pun într-un recipient care se poate închide ermetic. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. Se va strecura apoi şi se pune in recipiente mai mici la rece, preferabil în sticle de culoare închisă. Se poate păstra la rece o perioadă de 2 ani.
Administrare: 5 picături până la o linguriţă de tinctură se vor pune în 100 ml apă şi se ia de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate folosi o perioadă lungă fără nici o reacţie secundară nedorită. Se poate folosi şi extern diluat cu apă la diverse afecţiuni ( dureri, răni, cancer, etc).
Oţet: la 50 g plantă măcinată se va pune 1 litru de oţet de mere cu miere de albine. Se ţine o perioadă de 8 zile agitând des. După 8 zile se strecoară. Se poate folosi după strecurare. Este util în special în cazul mâncărimilor de diferite etiologii şi la dureri. Este bun de asemenea şi la alte tratamente (hirsutism).
Angelică însiropată- se pun tijele proaspete în apa care clocoteşte şi se ţin până când se moaie. Se curăţă şi se acopere cu un sirop şi se lasă 24 ore. Se strecoară siropul, se fierbe la foc mic, se toarnă peste tije şi operaţiunea se repetă de câteva ori. Apoi totul se fierbe la foc mic. Se presară zahăr şi se lasă la cuptor să scadă până ajunge un sirop mai gros.
Se serveşte 1 linguriţă la 200 ml apă de 2-3 ori pe zi.
Această plantă se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, aerofagie, afecţiuni intestinale şi stomacale, afrodiziac, acnee, ameţeli, anaciditate gastrică, angină pectorală, anemie, anorexie, anxietate, aritmii cardiace, artrite, astenie, astm nevrotic, boli nervoase, bronşită acută şi cronică, bufeuri (de căldură), bulimie, cefalee, cancer, constipaţie, contuzii, cosmetice, convalescenţă, crampe uterine, dereglări hormonale în special la glandele feminine, diabet, digestie dificilă, dischinezie biliară, dispepsii, dismenoree, distonii neuro-vegetative, dureri reumatice, dureri de spate şi musculare, dureri menstruale, endometrite, enterite, erupţii tegumentare, fermentaţii intestinale, flatulenţă, gastrită, gripă, hepatită cronică, hepatită virală, hemoragii interne, hipertensiune arterială, hipomenoree, hirsutism, impotenţă, indigestie, insomnii, întârzierea dezvoltării mintale, îmbătrânire prematură în special la femei, iritaţii, isterie, leziuni cutanate, leziuni stomacale şi intestinale, menopauză (ajută la producerea de estrogeni de către organism şi la lubrifierea uterului, ca şi la o reglare glandulară), meteorism, migrene, naştere (uşurează naşterea relaxând musculatura uterului şi cea intestinală), nefrite, nevralgii diverse, oboseală, palpitaţii, paralizie, pecingine, prurigo, plăgi, psoriazis (extern, iar intern se va consuma ţelină şi morcov, apoi se va sta la soare, în acest fel se înlocuieşte cu mare succes Puva dermatologic), rectocolită, reumatism, scleroză în plăgi, sincope, slăbiciune generală, spasme vaginale, sterilitate feminină şi masculină, stomatită, stres, tumori, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări de menopauză, tuberculoză, ulcer stomacal, ulceraţii ale pielii, vaginite, zona- Zoster.
-Aerofagie, digestie dificilă, boli digestive sau intestinale diverse, aciditate gastrică- se pune 1 linguriţă de seminţe la 250 ml apă şi se fierb pentru 10 minute, apoi se acopere 10 minute şi se strecoară. Se poate consuma câte 1 cană la o oră după fiecare masă.
-Anxietate, migrenă nervoasă, astmă, tulburări de menstruaţie şi menopauză- 2-3 căni pe zi dintre care una la culcare, din decoct de seminţe, de frunze sau de rădăcini.
-Oboseală, astenie, lipsa poftei de mâncare- 1 cană înainte de mese din decoct de rădăcini sau un pahar de vin de angelică.
Bine înţeles acestea sunt cele mai semnificative întrebuinţări însă această plantă aşa cum am mai spus se poate da în orice afecţiune, mai ales atunci când nu există un diagnostic cert şi trebuie acţionat rapid. De aceia este bine ca oricine să aibă în casă această plantă. Pentru a putea păstra mai mult timp această plantă se va face tinctură din plantă care se poate păstra timp de 2 ani şi se foloseşte foarte uşor. De asemenea sub formă de tinctură acţionează foarte rapid fiind regăsită la 15 minute de la administrare în sânge.
Mai notăm că planta are şi o aromă plăcută care se poate folosi şi la aromarea mâncărurilor dându-le un gust rafinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu