Descrierea plantei- plantă ierboasă anuală, înaltă de 20-75cm. Tija este dreaptă, cilindrică, ramificată, cu frunze păroase alterne şi cărnoase de un verde destul de intens. Sunt trifiliate, rotunjite şi dantelate la bază, divizate în segmente înguste şi ascuţite spre capătul tijei.
Florile care apar în iulie sunt albe, mici dispuse în umbele (inflorescenţe) terminale. Fructele sunt, o achenă compusă din 2 părţi greu separabile, de formă ovoidă. Lungimea fructului este de 3-5mm. Lăţimea de 2-3mm de un verde-cenuşie sau galbenă-cenuşie. Mirosul este caracteristic, gustul dulceag aromat.
Părţile folosite: fructele şi seminţele.
Denumiri populare: anason stelat, bădian
Cultivare şi recoltare- plantă originară din estul Mediteranei. Spontan s-a găsit numai pe insula Kios din Marea Egee. Este prin excelenţă o specie de cultură. La noi este cultivat mai mult în Oltenia şi Banat.
Se însămânţează în martie-mai, în făgaşe sau împrăştiat, pe terenuri calcaroase. Plantele trebuie să aibă multă lumină, între ele lăsându-se în jur de 60cm.
Fructele ating maturitatea complectă în luna August. Atunci se taie tijele şi se izolează fructele prin batere. Se alege un timp uscat şi însorit.
În tradiţia populară: se întrebuinţa la prepararea unor băuturi alcoolice şi ca aromatizant în industria farmaceutică şi alimentară. Ceaiul din frunze sau decoctul din seminţe se lua contra răcelii şi răguşelii.
Cu seminţe se făceau abureli contra durerilor de cap, iar cu frunzele crude, zdrobite în unt, cataplasme contra durerilor de urechi. Ceaiul sau decoctul se lua în bolile de stomac şi de intestine.
Pitagora pretindea că anasonul creşte forţa omului, lecuieşte insomnia, stimulează pofta de mâncare, face bărbaţii mai fertili, facilitează digestia.
Compoziţie chimică: fructe- ulei volatil cu anetol, 1,2-3 % din care 15-20% ulei gras, 20% albuminoide şi mucilagii. Uleiul volatil are 80-90% derivaţi fenolici, anetol, crezol, acid anisic, terpene, metilcavicol, astragal, etc. Mai conţine: anetol foarte mult (80-90%), aldehidă anisică, lipide, substanţe minerale, protide, zaharuri, amidon.
Acţiune farmaceutică: datorită uleiului volatil, stimulent al funcţiilor pancreatice şi intestinale, aromatizant, antiseptic, antispasmodic, carminativ, uşurează evacuarea gazelor intestinale şi stomacale, expectorant, stimulează apetitul ajutând digestia, diuretic, antihelmitic, antispasmodic intestinal. Combate flatulenţele. Stimulează secreţia salivară şi sunt galactagog. Ajută la digestie, calmează spasmele nervoase, favorizează circulaţia şi menstruaţia dificilă. Este un bun diuretic. Calmează tusa spasmodică şi facilitează expectoraţia. Stimulent general estrogenic, afrodiziac. Expectorant acţionând asupra epit6eliului care căptuşeşte traheea şi arborele bronhic şi în plus este şi antibacterian. Spasmolitic şi dezinfectant al căilor urinare cu rezultate bune în litiaze.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, afecţiuni ale bronhiilor, afecţiuni intestinale, afecţiuni respiratorii, afecţiuni urinare (este şi antibacterian), anorexie, artrită, astmă, balonări abdominale, bronşite, cefalee (în special praf sub limbă), diabet, digestii dificile, dismenoree spastică, dispepsie nervoasă cu meteorism, echimoze, enterite (pentru efectul antibacterian), flatulenţă, infecţii intestinale, insomnie, insuficienţă pancreatică şi intestinală, insuficienţa lactaţiei, litiaze de orice fel, menstruaţii dureroase, migrene digestive, obturarea canalului laptelui, oligurie (adjuvant în inflamaţii sau infecţii ale căilor urinare, parazitoze digestive, reumatism, sciatică, tahicardie fără cauză organică, legată de o stare nervoasă, tuse dureroasă uscată, viermi intestinali.
Contraindicaţii: ulcer gastro-intestinal, colită. Nu se vor consuma seminţele vechi deoarece pot deveni toxice.
Preparare:
-Sugarii 5-6 seminţe la o cană de ceai.
-O linguriţă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea fracţionat înaintea meselor principale.
-Seminţe 1 linguriţă fiartă 2 minute în 250 ml apă apoi acoperit pentru 10 minute şi strecurat. Se pot folosi 2-3 căni pe zi.
-Digestii dificile, aerofagie, gaze intestinale- 1 cană la o oră după mese.
-Lapte insuficient la femeile care alăptează, menstruaţie dureroasă, migrene digestive, afecţiuni ale bronhiilor, astmă- 2-3 căni de infuzie în cursul zilei.
-Pentru viermii intestinali 10g seminţe se fierb 5 minute în 100ml apă sau decoct din rădăcină 30g la 1 litru de apă fiert 10 minute.
-Extern- decoct concentrat 2 linguri la 1 litru de apă fiert 10 minute, apoi acoperit pentru alte 10 minute. Se strecoară şi se pun comprese împotriva echomozelor şi obstruarea curgerii laptelui la femeile care alăptează.
Cosmetică: anasonul intră în compoziţia diferitelor preparate pentru igiena gurii.
Elixir de gură- anason verde 30g, cuişoare 8g, scorţişoară 8g Esenţă de mentă sau verbină 40 picături, rachiu 45grade 800ml. Se pune totul la macerat timp de 3 săptămâni până la o lună, agitându-se din când în când. Se strecoară.
Se pun câteva picături într-un pahar de apă şi se fac băi la gură.
Lichior de anason- praf de anason 40g, praf de scorţişoară 5g zahăr 250g rachiu de 45 grade 1 l. Se pun la macerat timp de 15 zile, se agită din când în când. Se strecoară şi apoi se adaugă zahărul 250 g. Cu o linguriţă de lichior de anason într-un pahar de apă se obţine o băutură răcoritoare, sau chiar un aperitiv plăcut şi sănătos.
Atenţie- Nu se foloseşte perioade lungi de timp deoarece anetolul este toxic având ca efecte convulsii puternice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu